Industria de covoare din România – de la gloria de altădată la renașterea prin design personalizat


Au fost vremuri când, în 3 localitati din România, funcționa câte o fabrică de covoare. Nu doar că produceau pentru uzul intern, dar multe dintre aceste fabrici erau mândria industriei românești, exportând în Europa și chiar în Orientul Mijlociu. Timpurile s-au schimbat însă. După anii ’90, industria a intrat într-un declin greu de oprit. Privatizări făcute în grabă, lipsa investițiilor în tehnologie și schimbarea gusturilor consumatorilor au dus la închiderea masivă a fabricilor de stat. Covorul „clasic” – greu, cu motive orientale, lucrat la război – a fost treptat înlocuit de produse mai accesibile, deseori importate din Turcia. 

Puțini știu că, în anii ’80, România era unul dintre cei mai mari producători de covoare din Europa de Est. Covorul de Cisnădie, spre exemplu, ajunsese să fie sinonim cu durabilitatea și eleganța. În casele românilor, covorul era nu doar un element de decor, ci un simbol al bunăstării. Astăzi, fabricile din Cisnădie, Alba Iulia sau Siret sunt în mare parte istorie.

Totuși, în ultimii ani, se simte o revenire – nu a industriei de masă, ci a designului personalizat sau a covoarelor de calitate din lână. Românii au început să redescopere plăcerea obiectelor create special pentru ei. Iar aici apare o nouă generație de antreprenori care reinventează ideea de „covor românesc”, adaptând-o vremurilor noastre.

Un exemplu interesant este StartDecor, o companie românească ce aduce în casele clienților covoare personalizate sau covoare de lână calitative, realizate cu ajutorul tehnologiei moderne în fabrica parteneră din Polonia. Nu mai vorbim de producție industrială, ci de creație la comandă – modele unicat, sau de listă, culori potrivite cu restul designului interior. StartDecor oferă o alternativă la vechile covoare de lână românești, care deși de o calitate foarte bună, au nevoie să fie schimbate.

Este un semn că, deși marile fabrici s-au închis, spiritul manufacturii românești încă trăiește. Doar că a fost nevoit să se transforme.

Poate că nu vom mai vedea hale pline de țesătoare lucrând în schimburi, dar vedem tot mai mulți români care apreciază lucrurile făcute cu grijă, de o bună calitate. Iar covorul, chiar și într-o eră a parchetului laminat și a minimalismului scandinav, rămâne un detaliu care face diferența. Un element de căldură, de identitate și, de ce nu, de poveste…și poate că tocmai asta lipsea în peisajul contemporan al designului interior: o întoarcere la lucrurile cu personalitate. Pentru că un covor nu e doar un obiect de decor. E o amintire, o atmosferă, un punct de echilibru într-o cameră. Cei care au crescut într-o casă cu „covor persan” știu prea bine acel miros specific de lână, acel sentiment de căldură pe care nu-l poate reda niciun parchet rece și nicio podea lucioasă.

E un semn clar că piața românească începe să se maturizeze. Că gusturile consumatorului s-au rafinat. Iar asta, în sine, e un motiv de optimism pentru cei care visează să reconstruiască – fie și la scară mai mică – ceea ce am pierdut cândva.

Așadar, poate că moda covoarelor persane nu a murit. Poate doar a adormit pentru o vreme, până când cineva a avut curajul să o reinventeze. Nu cu aceleași unelte, ci cu aceeași pasiune. (P)

Articolul Industria de covoare din România – de la gloria de altădată la renașterea prin design personalizat apare prima dată în Primar in Prahova.

Tratamente minim invazive în proctologie: confort maxim, recuperare rapidă

București, din nou capitala șahului mondial: Superbet Chess Classic România deschide a 10-a ediție a Grand Chess Tour cu fast și emoție